Corabia care mã poarãta pe valurile înspumate
Mã leagãnã când sus, când jos
În jur e numai o întindere albastrã
Iar eu un pasager banal spre un port anume..
Privirea cautã cu îndârjire
Farul luminos ce drum mi-aratã
Pe malul plin de scoici şi lipitori
Sã mã debarc eu când marea e-n reflux
În portul cãutat mã pierd timid
Şi-ncerc sã aflu ce m-a împins sã urc
Într-o corabie cu gânduri şi idei ce mã duceau
De la extaz la disperare şi-apoi într-o letargicã uitare.
Necunoscutã mã pierd printre voi oameni goi
Dansez şi cânt cã nu-s ca voi
Cã eu citesc şi vers şi fraze ...şi vechi şi noi
În mine are loc o revelaţie
Nu ştiu nimic din lumea asta mare
Dar înţeleg mai mult din mica mea simţire..
