Sã-ţi spun oare azi…mã iartã..
Cã am adunat în suflet eu tãceri şi
Din adânci dureri m-am înnodat
Resemnare am adunat de-a lungul atâtor ani
Şi chiar m-am îngropat în triste acorduri..
Mã iartã, te rog, cãci nu m-a îmbunat cuvântul
Şi nu am înţeles eu gândul trimis mie
Ascunsã am fost mie dar şi Å¢ie
Lacrimile ce au curs în ani n-aveau un drum
Şi-n apã moartã s-au risipit în zbor..
Îţi spun iar, mã iartã, te rog, mã iartã
Cã m-am hrãnit cu iluzii efemere
Şi abãtutã de o viaţã încurcatã
Zideam enigmele într-un destin dat
Ca într-o carte ce nu-mi aparţine..
Mã iartã de potopul inimii ce urlã
Dupã cheia sufletului ce depãşeşte în închipuire
Câte secrete poate deschide cu…iubire..
Şi dã-mi mie armonie!
