Crâmpeie de sentimente furate,
Se adunã toate
Pe al inimii cer,
Arãtându-ţi în noapte,
Umbre de suflet.
Te îndoieşti de ce vezi,
Şi deşi dulce-i lumina
Fugi spre întuneric.
Ti-e ruşine sã strigi lumii
Cã iubeşti,
Nu-ţi aparţine sufletul prea drag.
De ce ţi se întâmplã asta
Şi cine-i de vinã??
Sã ascunzi tuturor ...
Visele tale
Îţi doreşti sã devinã şi ale lui.
Nu ştii ce sã faci,
Cum sã te impaci cu
Raţiunea din tine,
Încordata...devine viaţa în tine,
Te zbaţi..
Tresari când se nasc speranţe,
Respiri frugal pentru o veşnicie
Şi mori treptat când dispare,
Tot ce cunoşteai,
Ce nici mãcar ţie n-ai îndrãznit sã îţi spui.
Nu atingi nicio stea,
Aştepţi sã vina la tine,
Ceva ce-ţi aparţine.
