Autor:	iovita nicoleta ( necol29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	,,Condamnarea,,

Mi-am primit condamnarea Într-o dimineaţã seninã La timpul veşnic ce curge departe Fãrã ca eu sã-l cuprind cu o minte închisã.. Sufletul gol pânã atunci Ridica inima din când în când cãtre un vis Ce dispãrea în zorii unei zile Din rãdãcinile ce le-am bãgat Adânc în fiecare gest al meu.. Cu disperare mi-au rãmas Speranţele sã Te gãsesc. Credeam cã n-am nici cale de întors Şi nici cã vãd ce mi se aşterne lin în faţã Mã rãsuceam, mã rãsuceam Iar în detalii mã pierdeam Şi decãdeam.. Ca într-o grotã mã simţeam Mã agãţam de lianele trupurilor întâlnite Pentru durerea celor simţite Doream un drog permanent ce le poate stinge Înfierbântata minte alerga pânã istovea. În genunchi când am cãzut Cu lacrimi te rugam sã înţeleg Din goana ce mã vlãguia sã fac popas.. Când Tu m-ai mângâiat cu adierea unui vânt Şi m-ai iubit fãrã sã-mi ceri Decât sã mã iubesc şi eu Mi-am acceptat condamnarea..

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	multumesc dle Zabran!	necol29
2.	frumos ai pus în valoare cuvintele lui Isus în predica de pe munte *iubeşte pe aproapele tãu ca te tine însuţi *, ce tâlc profund are acest îndemn, fiindcã fãrã preţuire şi respect pentu tine însuţi, nu poţi iubi pe nimeni şi aceştia sunt cei mai sãraci şi nefericiţi oameni din lume	constantin zăbran
3.	Multam pt popas Alexia..da.si.din noi incepe schimbarea..	necol29
4.	Ce poate fi mai frumos decat condamnarea la iubire...Ai subliniat bine in ultimele 2 versuri - ca sa-l poti iubi pe celalalt, trebuie sa te iubesti pe tine insuti, fiindca atunci cand esti fericit, impacat cu tine insuti, multumit, poti fi toate acestea si cu celalalt.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]