Autor:	iovita nicoleta ( necol29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	,,Viaţa noastrã-i ca un teatru ,,

Viaţa noastrã ca un teatru Ne trezim din rol în rol Regizori ne sunt pãrinţii Ei ne-ar construi palate Din dorinţe, vise şi-aspiraţii Încercãm şi noi scenarii Amuzãm auditoriu Cand le povestim cu patos Cã pe a vieţii noastre scenã Doctori, arhitecţi, profesori Vrem sã devenim. Din adolescenţã însã… Nu mai acceptãm regii Dar in roluri tot ne regãsim Curiozitãţi dorim sa demontãm Tinereţea ne ne-ajunge În timpul ei croim Planuri peste planuri Învãţãm sã ne pitim Cotidianul sã-l pãcãlim Mãşti noi folosim Ca sã nu ne tot lovim.. Cãutãm din nou regizor Regretãm cã am uitat Visul din copilarie Brusc apare bãtrâneţea Şi descoperim cã Singurul regizor E al lumii ctitor Din pãcate.. Am trãit jucând noi teatru Şi-am murit la fel…

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	corect Nicu!	necol29
2.	Viata e rolul dat de Marele Regizor fiecaruia in parte si trebuie jucat asa cum cere El, doar un mic procent avem dreptul sa improvizam. Cand ne abatem prea mult cadem in pacat.	Nicu Constantinescu
3.	multumesc dle Zabran!	necol29
4.	redai frumos un gând profund existenţial, acela al semnificaţiei vieţii noastre, mulţi avem într-adevãr acest sentiment cã suntem actori pe aceastã imensã scenã a vieţii, rolul şi indicaţiile de interpretare ni le dã marele regizor, dar succesul depinde de talentul cu care îl interpretãm	constantin zăbran
5.	evident..doar ca as vrea..cel putin eu sa imi traiesc rolul cu bucurie, satisfactie, fara frustrari...asa cum vad in jurul meu..doar roluri, masti...	necol29
6.	E adevar in ce scrii, dar asta e viata, toti jucam un rol si avem datoria sa-l jucam pana se trage cortina.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]