Pe terasa însinguratã şi tristã
Stã ascunsã o fetiţã
Ar cãlca între caldarâmurile reci
Aventurându-se spre casa gândurilor goale..
Dar a împietrit în acea stare..
Din paharul plin cu tristeţea ce copleşeşte
Chipul cel tânãr şi singuratic
Soarbe încet şi cu fricã ea
Adunând în firavul trup tot ..
Nepãsãtorul prezent ce pâlpâie în juru-i.
Din vânãtãile dese ale sufletului pur
A croit scurtãturi cãtre o amãgire
În care tu mai erai doar pulberea iubirii
Ce ani de zile s-a clãdit şi-ntr-o clipã a pierit.
Prin miezul strãzii mergând cu capul plecat
Renunţã la stropul de iubire rãmas pentru el
Şi uşor, uşor sfideazã pãrerile celor din jur
Salvându-se pe sine de o falsã iubire!
