Autor:	iovita nicoleta ( necol29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	,, Ideea ce doare,,

Am o idee care doare de atâta aşteptare Într-o neştiintã cuprinsã parcã de o bucurie Fãrã sã ştie adânc intratã-n mine Şi ca o frumusete se aratã lumii de afarã… Mã poartã ideea spre cãrţi învechite de timp În pagini având o tinereţe fãrã sfârşit De nu gãsesc rãspunsuri ce nu dor Eu fug de lume şi de tot… Convinsã cã voi nimeni din nou În mrejele ce le întinzi în dezordinea din mine Timpul ce trece mã seduce uşor Devenind din ,,mai târziu,, în ,, prea târziu,,.. Inutila cãutare trimisã peste hotare Se întoarce acasã respirând uşuratã Pe drumul vieţii învãţând din toate Şi mulţumind pentru eternitate!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	facem greseala de a subestima puterea gandului uneori...sau nu o constientizam...si asa timpul trece...	necol29
2.	Gandul(idea) are forte nebanuite mai ales atunci cand se purifica. Un an nou cu sanatate, realizari si inspiratie!	Nicu Constantinescu
3.	Dilemã cunoscutã peste tot pãmântul, cu greu mi-a venit ideea, la început n-a fost cuvântul, la început a fost ideea din aceastã frumoasã poezie, cu tentã metafizicã, reeese forţa uriaşã a gândului	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]