Vara din mine izbeşte iarna de afarã
Încãlzind priviri şi şoapte de suflet
Din zapada care curge fac o dezmierdare
Şi ca o ghicitoare trupul tãu devine
Misterul înghiţind provocarea de a te cunoaşte.
Afara ninge şi vremea-i mohorâtã
În tine aduc o varã fãrã duratã
Plaja întinsã mã îmbie sã-mi las trupul mângâiat
De soarele fierbinte al privirii tale
Iar din troiene, sã zãmislim noi flori de mai.
Pe valurile învolburate ale iubirii
Goalã mã las în noapte lungã de iarnã
Sã pictezi pe mine sãrut ce încãlzeşte
Sânu-mi îndrãzneţ ce povesteşte fãrã cuvinte
Un freamãt întreg de sentimente!
Si dac-afara viscoleste si e ger in inimi dragoste sa arda, iar dorul nesatul, duios, stingher, intre valtori sa nu se piarda. Am citat dintr-o poezie de a mea drept comentariu la poezia ta. Mi s-a parut nimerit.
