Seara trecutã tremurai la telefon
Supãrat cã anul acesta
Ţi-au fost furate douã sãptãmâni
De toamnã lãsându-ţi anotimpul
Fãrã parfum şi culoare.
Ţi-am spus sã mai numeri o datã
Zilele şi sã îţi aminteşti
Ce vise te-au cucerit...
Cãror nopţi le-ai stat alãturi
Pãzindu-le liniştea!?
Ai continuat sã crezi
Cã mai trebuie sã aştepţi
În mijlocul drumului
Îmbrãţişãrile trecãtorilor.
Îmi pare rãu cã îţi spun...
De douã sãptãmâni
Tot ninge iar tu, nu vezi
Decât cã plânge cerul
Cu lacrimi de gheaţã.
Cine ţi-a spus ţie
Cã pentru a ne pãtrunde
Soarele în priviri
Trebuie sã încãtuşezi norii?
Stai liniştit!
Am vorbit cu don Miguel...
Dacã te vei rãtãci în ochii
Celor care nu te vãd altfel,
Te va crea din nou.
