De ce mi-e dor de pasul cândva
Rãtãcit prin livezile Paradisului?
De ce simt gustul mãrului pãtat
De gânduri plimbate-n întuneric,
Muşcat sub privirile îngerilor
Parcã adormiţi în tranşeele dintre ceruri?
Aşa s-a nãscut culoarea pãcatului
Între buzele tale ce şopteau amãgirea.
De ce mi-e dor de goliciunea trupului tãu
Ce doar visul mi-l schiţeazã frânt
Noapte de noapte, ca o pedeapsã dulce
Pentru neascultare? Unde este jocul
Privirilor de duminicã-seara
Când puneam nume florilor
Şi coloram zborul umbrelor?
Îţi regãsesc mirarea în fiecare mãr
Ce-l primesc de la vânzãtorii de iluzii.
Aşa s-a nãscut culoarea pãcatului
Între buzele tale ce şopteau amãgirea.
De ce am uitat de pasul cândva
Rãtãcit prin livezile Paradisului?
Când ne vom mai scãlda trupurile
În ploile verii sub flori de cireş?
Şi acum, când îţi scriu, încã mai culeg
Fãrâme de regret şi cânturi de iertare.
P.S.: Vreau sã uit mirosul tãu de mere...
Şi cum am nãscut culoarea pãcatului
Între buzele tale ce şopteau amãgirea.
Nu mai sunt Adam,
Ci doar o amintire
Rãtãcitã prin livezile Paradisului.
