Nu ma cauta sub cerul plin de stele,
Si printre picaturile de ploaie.
Nu mai sunt.
Nu ma cauta prin gari si aeropoarte,
Printre priviri sau pasi grabiti;
N-ai sa-mi gasesti nici urma, nici privirea,
Caci nu mai sunt.
In diminetile cand, tulburat de vise,
Ma vei cauta cu ochii mintii,
Opreste-te!
Caci nu mai sunt!
Cu sangele-ti vei scrie poezii
Si vei ofta.
Eliberat de patimi,
Vei fi un fel de Dumnezeu si tu.
Si te vei duce la culcare,
Cu mintea obosita de cautari,
Cu sufletul tamaduit de-asteptari,
Vei numara iertarea-n poezii
Iar nemurirea,
in pagini sangerii.
Cand inima nu te va mai trezi din somn,
iar o lacrima-ti va plange pe obraz,
Am sa-ti rasar sub ochi:
Aici sunt!
