Mi-a fost si mai greu altadata,
Cand valul acoperea nisipurile,
Si nu mai puteam sa-ti gasesc pasii,
Si nu mai stiam incotro sa o apuc.
Am stat pironita,
Incremenita,
Intre dragoste si manie,
Intre tarm si mare,
Unde valul mic se opreste doar pentru o clipa,
Ezita,
Se ridica,
Si porneste inapoi:
Sa primeasca botezul apelor.
Din somn lung m-am trezit,
Si n-am mai stiut sensul,
Universul fara rezonanta.
In culisele vietii m-am intors atunci,
Sa astept valul mic,
Sa-mi arate cum sa ma ridic,
Sa ascuIt chemarea Si sa simt desfatarea,
Sa ma pot intoarce de unde am pornit.
|
