Lasati-ma sa-mi culc capul pe umarul somnului
si sa uit cum tremura mugurii arborilor
in oscilatiile primaverii,
sa uit fosnetul sclipitor al stelelor
si zambetul, o, zambetul hidos al infrangerii.
Cate as vrea sa uit, o clipa plecand.
Chiar si fericirea absoluta a muzicii,
si nobletea daruirilor,
si abisul arzator al dragostei.
Sa-mi uit emotiile si ratacirile,
si asteptarile grave, si umilinta,
si bucuriile repzi,
si setea de certitudine.
Lasati-ma, dar, sa-mi culc capul pe umarul somnului.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
bun venit în cenaclu, unde ai fost pânã acum ? poezie de debut care trãdeazã un suflet cu vibraţii poetice profunde,plin de nobleţe, felicitãri
