vesela dimineaţã m-a luat de mânã
fereastra mi-a aruncat o privire sugestivã
i-am zâmbit politicos, dar ea insista
sã-mi şterg pleoapele de melancolie
docil, mi-am logodit inima cu speranţa
scoţându-mi aripile de la naftalinã
visarea e ca mersul pe bicicletã
odatã învãţatã, nu se uitã niciodatã
la micul dejun am spart seminţe de rãbdare
am bãut un suc de calitãţi latente
apoi, mi-am pus ochelarii de vultur
fiind decis sã-i fac o vizitã misterului
soarele prietenos mi-a ţinut companie
copacii m-au învãţat sã citesc urmele
pânã când vântul mi-a suflat în ceafã
iar ploaia, mi-a mângâiat sufletul
dupã plecarea ei, cu ochii minţii
am încercat sã-mi desenez inima
dar, aceasta tot evada din tablou
în tablou, de la agonie la extaz
pânã când am înţeles cum îi scapã
ca un peşte printre degete raţiunii
inima mea e o pasãre în zborul
concupiscent pe tãrâmul inocenţei.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cel mai frumos mod de a sparge seminte...de rabdare...frumos!
