Autor:	Sebastian Golomoz ( Sebastian Golomoz ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Inima-mi zboarã la tine

Sorb din ceaiul melancoliei trag fumuri de speranţe decupez bijuterii pierdute arunc în foc jucãriile stricate Inima-mi zboarã la tine Cântãresc momente, clipe împart fericirea la doi din suflet îmi conturez destinul aruncând raţiunea în neant Inima-mi zboarã la tine Trandafiri îmi înfloresc în minte prin vene îmi curge sânge roz eman parfum de fericire paşii-mi aleg singuri drumul Inima-mi zboarã la tine Merg cu speranţa braţ la braţ pãşind din instinct peste gãurile negre privesc cu ochi de piatrã mediocritatea ce mã înconjoarã Inima-mi zboarã la tine Stau la taclale cu propriile-mi gânduri ironia ne ţine companie zãresc la doi metri numai gropi în asfalt în douã secunde metamorfozate-n fluturi Inima-mi zboarã la tine Singurãtatea m-a îmbãtrânit organele nu-mi mai iubesc trupul exteriorul încã îmi este complice pentru cã a citit în ochii mei antidotul Inima-mi zboarã la tine.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Bine ai venit, trubadurule. Inima ta dã semne cã vrea sã se înnoade cu poezia. Succes!	liliana
2.	Vã mulţumesc pentru aprecieri!	Sebastian Golomoz
3.	O poezie de dragoste profunda in care nostalgia sta la loc de cinste, dar speranta va fi triumfatoare iar zborul nu poate fi intrerupt. Mi-a placut!	Nicu Constantinescu
4.	reuşitã poezie ţesutã în jurul unui gând, ca o obsesie	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]