Am rãmas blocatã între pãmânt şi cer
nu mai sunt om
dar nici înger nu sunt,
trecutul mã arde în rug de mister
gândurile-mi ţipã
lipsite de cuvânt,
cum sã respir fãrã trup pãmântean
mersul mi-e zbor însã
am aripi nenãscute,
încerc sã te strig dar nici glas
nu mai am
din mine se aud rezonând
arpegii mute,
prea curând a-ncetat iubirea sã curgã
nici n-am avut timp
din om sã devin înger,
suspendatã rãmân şi din ochi doar o rugã
mai ridic spre sufletul tãu stingher,
captiv ca şi-l meu
între pãmânt şi cer.
