Te-aş fura
pentru o singurã ploaie.
Doar pentru ploaia din mine.
Te-am gãsit la o linie a orizontului,
stând pe linia de dinaintea visãrii
şi ne-am plouat doar cuvinte .
Pe unde curge gândul tãu când taci?
E atât de departe cerul
încât aş ajunge cu mâna
doar la norul privirii.
Îţi simt degetele
mângâindu-mi noua ploaie,
privirea, cerându-mi zâmbetul
de dincolo de un strop albastru
în care stau ascunşi fluturi necunoscuţi.
Admirativ,
fluturii au zburat
în partea de jos a ideii,
ştiind cã eu,
n-am sã locuiesc niciodatã
în ploile tale.
