Miroase-n pãrul meu din nou a iarnã,
Parfum de viscol dãinuie-n ninsori.
Mã cauţi iar, dar m-ai pierdut în toamnã
Când vorbele plecau adeseori.
Şi munţii dintre noi s-au nins devreme,
Punând pe frunţi noiane de herminã
Printre zãpezi, iubirea mea se teme
De viscolul din suflet, ca de-o vinã.
Sub brad dorinţele au stat grãmadã:
Emoţii noi în visuri destrãmate,
Afarã timpul nostru stând sã cadã
Din nostalgia vorbelor lãsate.
A-mbãtrânit şi noaptea lângã noi,
Lungindu-şi genele cãtre luminã.
Întoarce-mi toate iernile înapoi,
Purtând în ochi iubirea ta seninã!
Azi vine iarna, basme sã ne spunã,
Într-un amar de vreme-nfrigurat
Parfumul iernii-n pãr vrea sã apunã,
Lãsând în urm - un dor însingurat.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoasa poezie! Acesta strofa mi-a placur foarte mult:
,,A-mbãtrânit şi noaptea lângã noi,
Lungindu-şi genele cãtre luminã.
Întoarce-mi toate iernile înapoi,
Purtând în ochi iubirea ta seninã!' Un an nou plin de inspiratie!
Multumesc foarte mult! Am gandit+o asa, apoi am redus-o la trei strofe, ca pana la urma sa ma intorc la prima forma. Poate in asta a constat gratia mea , in alegerea finala. La multi ani !
