Mã laşi sã-ţi ning ninsoarea de adio?
Am fulgii mari în palme şi pufoşi,
Tu poţi sã mã aştepţi, trecând cu brio
Peste nãmeţii noştri cei frumoşi.
Încep sã-ngheţ la poarta întâlnirii
Ea scârţâie în dansul ei sticlos
Iar peste drum las genele privirii
Sã-ţi ningã alb zãpezile pe jos.
Azi între noi, un bun rãmas se-aşterne.
Mai lasã-mã sã ning, aşa cum ştiu!
Strãin vei fi, pe sub ninsori eterne
Şi nu vei şti, ce-aş fi putut sã-ţi fiu.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
bun veni în cenaclu, se spune cã prima impresie e cea mai bunã, poezia ta e ca o fatã frumoasã nefardatã, ai fost inspiratã, fardul i-ar fi stricat şi frumuseţea şi tristeţea, pe mine m-ai emoţionat şi sunt convins cã existã cineva care va remarca aceastã frumuseţe
