Autor:	BIDULESCU CONSTANTIN ( BC1944 ) - [ UMOR ]
Titlu:	Fântâna dorinţelor

Ajungând doi soţi la Roma, O plimbare ei amânã, Ca sã-şi punã o dorinţã La istorica Fântânã. Soţul, primu-aruncã banul, Mai mult sã se amãgeascã. Gândind el şi o dorinţã, Nesperând sã se-mplineascã. Vine rândul şi soţiei O dorinţã sã îşi punã Şi s-arunce o monedã Aşteptând o veste bunã. Aplecându-se s-arunce, Cu moneda într-o mânã, Patineazã pe o piatrã Şi ajunge în fântânã. La aşa o scenã tare Soţul mult se minuneazã: Doar ce-am aruncat moneda Şi constat cã funcţioneazã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Ha! Pierdut soţie, cine-i gãseşte s-o ţie! Recompensã soacrã.	liliana
2.	Când spui ”...aruncã banul” ne îndreptãm atenţia citirii unui banc,dar se revine la cursul ideii,se continuã frumos şi încheierea fãrã ”cã”,are şi deznodãmântul propus ,poanta ridicându-se la nivelul aşteptãrii.Bunã!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]