Parca nu-mi mai zambesti,fiinta draga
de cand pierduta-n nostalgii orbecai
si-ai obosit in colturi
si visatorii toti i-ai condamnat
sa innopteze pe la marginile tale
sub stresini de epiderma uda
dar zambete au indraznit s-arate
trufase pe creste de jad,
nepasatoare in rutina.
Parca nu-mi mai asculti, fiinta draga
marsurile si doinele toate din lan
si trupul ti-ai vandut pe inc-o clipa..
incotro s-o iei acum
cand Icari nasti in neant?
Parca nu-mi mai vorbesti,fiinta draga
cum o faceai adesea cand visam impreuna
ca toti visatorii curat vor trai
pe un pamant intoxicat
cu frezii-n maini de plumb
eram un inceput cand s-a sfarsit colapsul
si aripi groase de pe campuri
la piepturile mortilor strangeam.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc pentru apreciere, Poezia ta minunatã ai scris-o pentru mine şi altora ca mine
