Mi-aş dori sã fiu crucea ta.
Carã-mã, târãşte-mã, plângi,
Suspinã-ne imflamata
Soartã. Nu încerca sã o stingi.
Mâini însângerate. Poartã-ţi coroana
De lauri artificiali. Şi plângi.
Prin foc şi pietre şi ploaie
Du-mã, du-mã, du-mã.
Spre celãlalt orizont.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Curajul de a spune ce gandesti, trebuie salutat. Succes!
2.
Oare acest poem sã fie atãt de abstract încît sã nu pot înţelege îndemnul ca EL sã plîngã !?!?EL n-a plîns niciodatã !...noi ,da.şi pe urmã â€coroana de lauri artificialiâ€!..şi îndemnul repetat;â€carã-mã,tîrãşte-mã!?...cine eşti tu?
