Cine poate-ar fi crezut dupã optzeci şi nouã-ncoace
Cã vom evolua invers,de la om la dobitoace?
Comunismul n-a cãzut,n-a cãzut nici teoria
Şi mã-ntreb în disperare:Quo vadis România?
Multe s-au dorit în ţarã dar puţine s-au schimbat
Pielea noastrã însã simte...Revoluţia de stat!
Cînd te chinui sã trãieşti cu greu potoleşti mânia,
Rãul în rãu s-a schimbat.Quo vadis România?
Inflaţie,şomaj şi foame,viaţã fãrã nici un rost,
Tinerele-şi vând trupul în Occident contra cost!
Când puterea se ocupã sã-şi sporeascã avuţia
N-are timp sã se întrebe:Quo vadis România?
Iar corupţia începe de sus de la prezident
Şi se-ntinde ca o plagã în guvern,în parlement,
Obiditul se întreabã lustruindu-şi sãrãcia
Murim fraţilor de foame?Quo vadis România?
Ne pier oamenii din sate,mor prin gãri copii hoinari,
Fug azi tinerii din ţarã sã fie slugi pe dolari
Dar conducerea-nţeleaptã stimulând din plin hoţia
N-are chef sã se implice.Quo vadis România?
Au fãcut din noi românii - popor mândru popor demn
Naţie handicapatã dusã la sapã de lemn.
Când te roade foamea-n maţe mai poţi potoli mânia?
Hai Deşteaptã-te române!Quo vadis România?
