Se-amânã azi concertul.
Îngenuncheazã pe pãmânt,
umilã,
luna din sonatã.
Coboarã sãnii de vise
pe calda zãpadã a trupului ei
şi ninge,
tot ninge cu-absenţe.
Miop, gândul se-adãposteşte,
într-o firidã a nopţii,
tãcut ca un mormânt
sãlãşluind în noi.
Nu ne mai putem întoarce
acasã.
Luntraşul e chemat sã moarã,
chiar azi,
când vânãtorii de iluzii
se-nghesuie flãmânzi
la ţãrmul lui.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un concert amanat din cauza unei luni umile ce a ingenunchiat. Randuri profunde, filozofice.
