Luna s-a înfipt în bucata ei de noapte,
dar a trasat un cerc deschis
şi-a tânjit dupã doza idealã de analeptic,
dupã o altã normalitate
la fel de periculoasã.
Dimineaţa, holda de cleştar
prinsã în privirea râului,
era orgã şerpuindã de tãceri
izvorâte din clipe de fauni.
Deodatã,
m-am întrebat
dacã aş putea merge
într-o ipoteticã zi de duminicã
pe linia verde
pânã la intersecţia ocrului cu albastrul,
în seara aceea
unde mi-ar fi începutul?
