Din vãi senine,
Zvâcnesc tãceri ce-adunã zâne
Cu tainic grai
Ivit din fagure de ornic.
Agilã ca un ibex, clipa
Se-nţepeneşte pe picioare,
Scrutând
Depãrtãrile cu coapse de albastru.
Mai sus,
O despletire de fluturi
Pe trepte ninse de înnoptãri
Încremeneşte-n alb.
Doar blajinii bujori de munte
Cu arome seducãtoare
Mai freamãtã-n ţinutul alpin,
În acea magicã risipã de culoare,
Când, de veghe ispitirilor mele,
Pe pisc,
Muguri de luminã
Tot rãsfoiesc petale de cer,
În ecouri de stranã.