Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Tristeţea lui Vasilache

Vasilache-i papagalul Din colivie scãpat; Uşa deschisã fusese, Aşa cã el...a zburat! În desiş de tei se-ascunse, De-acolo privi buimac Ce grãbitã este lumea Şi cum pare...fãrã leac. Ispitit de-oraş, de oameni, Porni într-o promenadã, Urmãri cum defilau Oamenii ca la paradã. Vãzu cum ea, bunicuţa, N-are vreun cuvânt de spus; Rãsfãţat, Alin dicteazã, Jucãria şi-a distrus. Bate din picior pe datã, Vrând balon şi-acadea, Å¢ipã iarãşi la bunica Tractoraş acum sã-i ia. Sus, în capul strãzii, iatã Un şofer e afectat, Grãbit foc şi neatent, Un om a şi-accidentat. Vânzãtoarea de la ziare, Plictisitã, ea zoreşte Un pensionar s-aleagã Publicaţia ce-o doreşte. Trist mai este Vasilache N-a gãsit ce a sperat, Totul poate-avea afarã Un final neaşteptat. Obosit se-ntoarce-acasã, Dupã ce a colindat Toatã ziua, fãrã tihnã, Oraşul în lung şi-n lat. Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	A dat tumultul pe linişte...Vã mulţumesc, domnule Constantinescu!	Mihaela Oancea
2.	Vasilache a facut cea mai buna alegere: decat nebunia lumii, mai bine linstit in captivitate.	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]