De cu zori, fu zarvã, iatã,
Coţofana acrobatã
Şi dihorii-cascadori
Firii dãdurã fiori,
Executând cu fineţe
Figuri noi, salturi mãreţe.
Simţindu-se neglijat,
O poveste-a inventat
Şi din colţ, înghesuit,
Aricel, nesãbuit,
Dând din coate-şi fãcu loc
Pân’ ajunse la mijloc.
,,Ştiţi voi oare ce-am aflat?â€
Rosti el încredinţat
Cã va primi ascultare
De la-ntreaga adunare.
,,Ştiţi cã vulpea-obişnuieşte
Prin curţi de mai scotoceşte
Gurmandã, în misiune,
Dupã gãinuşe bune?
Şi-a-nceput de ieri sã facã...
Ouã multe! Şi nu-i joacã!
Cel puţin, asta-am aflat
De la urs, pe înserat.
De ce credeţi voi, pesemne,
C-a lipsit azi? Ce sã-nsemne?
Vã spun eu, cã am vãzut-o!
Aproape n-am cunoscut-o!
Stã-n bârlog, nu dã bineţe,
Chipu-i lipsit de blândeţe,
Sigur asta s-a-ntâmplat!â€
,,Nu se poate, este şagã!â€
Mai ştii? Poate-o fi beteagã!
Rosti bufniţa pe datã:
,,Haideţi, ne este suratã!
Sã vedem care-i pricina
Ce s-a-ntâmplat cu vecina!â€
,,Zic…sã nu o deranjãm,
Ci în pace s-o lãsãm!
Nu cred cã ar fi plãcut
S-o-ntrebãm de ce-a zãcut!â€
Spuse Aricel pe ton
Cam scãzut şi monoton.
,,Sã mergem, cã nu se poate,
Suntem colectivitate!â€-
Toţi sãrirã într-un glas.
Şi-Aricel, în acel ceas,
Sãri pe-un buştean din cale
Şi-l cuprinse-o fricã mare;
Zâmbi el cu înţeles,
Iepurilã îi da ghes,
Toţi stãteau cu ochii ţintã,
Iar el...nu putu sã mintã!
,,Staţi! Ce-am spus am inventat!
Nu, nu este-adevãrat!
M-am crezut neînsemnat,
Nu ştiu ce m-a apucat!
Chiar de singur m-am simţit
Trebuie sã fiu cinstit,
Cãci minciuna-are picioare
Scurte, dar şfichiuitoare!â€