Vara salt-a ei altiţã
Şi în crâng şi-n poieniţã.
În grãdinã, de cu zori,
Îşi revarsã vii culori â€"
Meri, cireşi şi pãpãdii,
Fluturi, flori liliachii,
I se-nchinã fiecare,
Bucurându-se de soare.
Face tuşti! de pe-un altoi
Aromat, de caprifoi,
Şi se joacã rãsfãţat,
Ioachim, motan bãlţat,
C-o familie de poznaşi -
Drãgãlaşii iepuraşi.
O pornesc ei pe poteci,
Cu cântec spre râuri reci,
Vântul le adie-n plete,
Li se-alãtur’ şi-un sticlete,
O lãcustã, un arici,
Chiar şi-un bondar de pe-aici.
Printre tufele de soc
Zãresc ei un ghemotoc
Cu puf galben, mititel,
Murdãrit ca vai de el -
Un boboc ce-a rãtãcit
Drumul pe care-a venit,
Apoi a plâns neîncetat
Pânã somnul l-a luat.
Dar acu’ e bucuros,
Ajutor având la-ntors,
Şi-aşa merge legãnat
Pân’ la râul minunat,
Unde-un timp au adãstat.
Toţi se-ntorc pe înserat
Cu-n singur deziderat:
Mâine, mai pe îndelete,
Drumeţia sã repete.
Un mesaj frumos şi nobil - cel al prieteniei. Poezia are multã culoare, este plinã de viaţã şi îmi place foarte mult, aşa cum îmi plac toate aventurile lui Ioachim de pânã acum. Frumos!
5.
Frumoasa prietenie dar si ciudata in acelasi timp. Am citit cu placere si relaxare!