Ioachim şi Å¢onţonel,
O minune de cãţel,
O ascultã pe bunica
Spunând despre rândunica
Cea rãpusã de-aprig ger,
Cãci crezu cã e lejer
Iarna s-o petreci aici
C-un cãţel şi trei pisici.
Frigul iernii e barbar,
Hrãpãreţ, fãrã hotar,
Iar crivãţul prãpãdeşte,
Ca pe fus el rãsuceşte
Tot ce-i iese-n cale-apoi,
Fãcând mare tãrãboi.
Speriaţi de-ale lui note,
Se împiedicã-n ciubote,
Grijulii cu-al lor cojoc,
Cei doi prieteni sar din loc.
De când povestea-au aflat,
Sub un şal s-au aciuat,
Tremurând acum se-ascund,
Sensul vorbelor pãtrund.
Ochii lor, ca douã ghinde,
Mici felinare lucinde,
Stau de veghe-n prag de searã,
Teama iute â€"i împresoarã.
Gerul saltã prin cãtun,
Cu crivãţul - prieten bun,
De eşti mai firav, vezi bine,
Tu sã te-ngrijeşti de tine!
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc din inimã tuturora! N-am ales întâmplãtor numele motanului,chiar am oscilat între câteva nume, dar Ioachim cred eu cã i se potriveşte ca o mãnuşã.
