Veveriţa Donna Bruna
Face-acrobaţii cu-aluna,
A luat lecţii de balet,
Danseazã şi menuet,
Iar Martin o vede, iatã,
Drept o prezenţã ciudatã,
În costum cãrãmiziu,
Dar cu gust cam fistichiu.
Martin:
,,Pãdurea de conifere
Numai bunã-i pentru miere;
De-acolo mai şterpelesc
Fagure ce îndrãgesc.
Adesea te vãd, pe cracã,
Şi deşi nu eşti posacã,
Ci agilã, dezgheţatã,
Chiar puţin cam alintatã,
Spun, cã nu mã pot abţine:
Eşti bizarã pentru mine,
Nu îmi placi şi bunã pace
Ä‚sta sunt şi n-am ce face!â€
Donna Bruna:
,, Vezi ceva de rãu augur,
Am eu oare vreun cusur?
Tu eşti mai greoi, vecine,
Eu sunt micã, nu ca tine,
Jucãuşã-s, curioasã,
Uneori chiar sperioasã,
Am coada mare, stufoasã,
De fel eu sunt mai haioasã -
Scotocesc dupã alune,
Seminţe şi conuri bune,
Dornicã-s de-afecţiune
Şi când soarele apune!
Ia aminte, Moş Martine,
Oi fi tu voinic, vãd bine,
Dar în lumea asta mare
Toţi avem câte-o chemare!
Sã nu ne-atacãm ca alţii,
Hai sã ne avem ca fraţii!
Deşi suntem diferiţi,
Sã nu uitãm a fi uniţi!â€
Mihaela Oancea
|