Crepuscul - decor sepulcral.
Nimicul cuprinde
cu braţe noduroase
spaima, revolta, declinul,
nevroza şi febra visceralã laolaltã.
Din cãlimarã,
poeţii pot coagula cu greu
stãri în silabe.
Ca pe maidan,
literele, schizofrenice,
aleargã pe catalige,
purtând pe umeri
cuvintele - bufoni trişti.
Clovnii lumii pãrãsite
au buzunarele pline de sensuri
din care clãdesc
incomode întrebãri.
Azi, când grijile şi-au rupt în coate hainele
şi-aşteaptã cu pupilele dilatate
finalul teribilei nopţi valpurgice,
omenirea îşi strigã disperarea
precum Orfeu,
fuge tipând înfricoşatã
ca-n tabloul lui Munch.
Oare în urmã va rãmâne
doar o voce
care strigã în pustiu?
Chiar s-a nimerit bine aceastã poezie, în perioada aceasta fiind sãrbãtoritã noaptea walpurgiei. Are un aer apocaliptic, existenţialist şi, totuşi, mistic. Este o poezie care are forţã. Îmi place.
3.
Desi putin apocaliptic, poemul mi-a placut foarte mult.
