Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Mãriuca

Într-o vizitã la ţarã, Mãriuca cea zglobie Aleargã în zi de varã, Pe toate voind sã ştie. Rezematã de-o fâneaţã, Întinde alene-un braţ; Miros crud de izmã-creaţã Duce vântul cu nesaţ. Fraged freamãt lin rãzbate Din dumbravã, spre ogor, Glas de cinteze şi şoapte, Iar deasupra, niciun nor! Pe a câmpului maramã Stã copila şi alintã Un pisoi ce n-are mamã Şi nici ochi ce ştiu sã mintã. În sân i s-a cuibãrit, De-acolo nevrând sã plece, Fata-l ia ca dar primit, Timpul cu el şi-l petrece. Stând apoi lângã bunica, Cunoaşte ceva aparte: Iute cum e rândunica, Învaţã sã facã tarte. Dã caprei trifoiul dulce, De cai n-are nicio fricã, Pe claponi ştie sã-i culce, Ce-are-a face cã e micã? Are Mãriuca noastrã Inimã cât pentru şapte, În privirea ei albastrã, Toate se-oglindesc prin fapte! Dinspre tufele de mure, Vine seara cu rãcoare. Încãrcat de la pãdure, Bunu’-apare pe cãrare. Mãriuca-n cale-i fuge, Vrea s-ajute pe cât poate, Pe bunicul ea ajunge, Afar’ este-aproape noapte. Poposesc ei în odaie Obosiţi, dar mulţumiţi, Râd cu poftã de-o trãsnaie Sunt de glume cuceriţi. Mai apoi, adorm senini, Noaptea ţese o poveste, Luna saltã prin mãlini, Pe ţinuturile-agreste. Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc mult!	Mihaela Oancea
2.	Simplitatea copilãriei, bucuria ei le-ai portretizat frumos în aceste versuri.
3.	Imi aminteste de viata patriarhala de la tara, de acela e momente ale copilariei fericite, de sfintenia acelor clipe. Felicitari!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]