Chiar deunãzi, Aurel
Îşi pierdu un papucel,
Alergând în zori de zi
Cot la cot cu fluturii.
Necãjitã şi cu treabã
Mama-l cãutã prin iarbã,
Prin uluci şi pe sub pod,
Haina-o murdãri de glod.
N-avu spor şi-apoi se duse
Sus, în pod, şi-aduse fuse
Ca sã toarcã în pridvor
Da’-i strigã acuzator
Sã se joace mai uşor,
Sã fie şi el atent,
Potolit şi mai prudent.
Şugubãţ privi spre cer
Gânditor cum nu-i de fel:
,,Ce e un papuc, mãi Soare?
De ce-atâta supãrare?
Ştii şi tu la fel de bine
Cã papucii nu-s de mine.
Desculţ simt iarba mai moale
Şi-a pãmântului cântare,
Miros de copilãrie,
Vara-n crâng şi toamna-n vie!
Albinele-s încãlţate?
Ba deloc! Şi ele toate
Zumzãie de fericire
Împlinind a lor menire.
Uite-o razã cristalinã
Ce-mi dã-n dar o mandolinã
Sã cânt de-acum pe strune
A vieţii dulce minune!â€
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cu o astfel de poezie, lumea copilariei este sigur mai frumoasa.
