Încurcat în spiralele clipelor fremãtânde
Pe şolduri tãcute, de muselinã,
Ai uitat sã serbezi fluturi pe serpentine,
Sã urmãreşti acvile cu ochi scormonitori,
S-asculţi cerboaicele strãbãtând
Clapele claviaturii foşnitoare!
Cu ochi cerniţi, pironeşti cu privirea
Liniştea de stampã a colinelor.
Prins între silabele devenirii tale,
Soarele, titirez fosforescent,
Se rostogoleşte în jar de timp,
Aruncând melancolic nãvodul
Când spre dâmbul panseluţelor,
Când spre pleoapele-ţi sufocate.
Oare ce-ar spune Shakespeare?
Mai pot vindeca ele o inimã sfârşitã?
Dacã regina Titania s-a putut îndrãgosti datoritã sucului de panseluţe...poate ar avea acelaşi efect magic..Vã mulţumesc pentru popas, domnule Nicu Constantinescu!