Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Buni spune o poveste

Buni iar ne povesteşte. Noi, cuminţi, o ascultãm, Basmul Dochiei porneşte, Pilda sã o învãţãm. Dragobete, fiul babei, Îşi iubea scumpa soţie. Nu era pe placul soacrei, Dar de ce, cine sã ştie? Puse, aşadar, pe fatã, La izvor, în zi geroasã Sã spele un ghem pe datã, Când l-o-albi sã vin-acasã. Dar din negru alb sã facã Nu putea şi-i sângerarã Mâinile în recea apã Tremurând de frig, afarã. Şi ce sã vedeţi, copii? Floare roşie, fermecatã, Chiar Isus îi dãrui, Ajutând copila-ndatã. Flori, acum? Nu era iarnã? Dochia se-ntreba furioasã, Planurile-şi rãsturnã C-o vãzu din nou acasã. Pentru soacrã fu povarã, Din acuze n-o scotea Şi, crezând cã-i primãvarã, Spre munte ea se-ndrepta. Luã mioare din ogradã, Iar pe drum, cum se-ncãlzea, Lepãda ca la paradã Cojoacele de pe ea. Vremea iute se schimba Pe Ceahlãu-ncepu a ninge Fãr’ sã poatã-a se-nturna, Viaţa încet li se stinge. Dochia cu-ale sale oi Transformate furã, iatã, Pe-ale Ceahlãului vãi Vii stane sculptate-piatrã. Niciodatã rãutatea, N-are şanse, dragii mei! Şi bunica-nchise cartea Pãtunzând al ei temei. Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Foarte frumos!
2.	Of! Amintirea bunicii, povestile si bunatatea ei, le pastram toata viata. Un poem frumos si de suflet.	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]