Adorm în pletele bãlaie ale florilor de iasomie
De câte ori târziul dã târcoale.
Acolo mi-am dus frãmântãrile, iubirile toate.
Acolo respir nemãrginirea cu zborul ei liniştit
Acolo-i locul meu de rugãciune,
Peregrinãrile-mi pe volutele cordului -
Acolo alerg când toate se-nchid,
Când gândurile amorţite
Nu-şi mai pot mişca mâinile
Cu dexteritatea jongleurilor.
Acolo mã regãsesc de câte ori
Sunt în cãutarea-mi ritualicã,
Într-o necontenitã resurecţie.
Acolo te-am aflat în miez de varã
Şi-am stat întinşi ore întregi
Cu mâinile împreunate
Într-o strânsoare atât de puternicã
Încât am devenit aurii stamine
Din care timpul s-a-nfruptat agale.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poezie frumoasa cu miros de dragoste si iasomie!
Parca se simte parfumul iasomiei...da liniste aceasta poeziesi ma face sa ma gandesc cat de sfinte sunt lucrurile simple, cum ar fi o floare. Frumoase versuri!
5.
Mulţumesc mult pentru rândurile lãsate. Eu cunosc iasomia doar ca lãmâiţã, iar parfumul ei e realmente grozav..
