Dizarmonia supravieţuise
din Pleistocen.
Cu alurã indiferentã,
dincolo de tufele de leandru,
un capricios cimitir al absenţelor
amuşina
povara pãcatului ancestral.
Ectoplasmele fluide
defilau
în abisuri mânjite cu grafitti,
când o ceaţã nefireascã
cuprinse
cu braţe de noapte
gleznele ţinutului
scãldat într-o luminã albastrã.
Debranşat decorului suprarealist,
cineastul îşi regiza sever existenţa,
emigrând din corzile artificialitãţii
de care organismele
se infestarã elucubrant.
Adesea, realitatea pe care o trãim pare sã aibã trãsãturile curentului suprarealist. Te poţi sustrage într-o oarecare mãsurã şi zic astfel, pentru cã nimeni nu poate eluda integral realitatea istoricã, socialã...etc.