În dimineaţa rece de martie,
Femeia s-a aşezat confortabil
În ventriculul tãu drept.
A tapetat pereţii noii garsoniere,
Å¢i-a schimbat mobilierul şi draperiile
Cât nici n-ai apucat sã clipeşti.
Te-a cãutat de la-nceputul lumii,
Îndrãgostitã de gropiţele pe care le faci
Când zâmbeşti.
Credeai cã-ţi iei doza zilnicã de şotii
Când ai vãzut-o-n prag. Era aievea?
Cerul îşi coborâse caftanul
Pânã-n odaia ta, luminând-o.
Precipitat, ţi-ai ascuns iubirile
Într-o scrumierã, pe mãsuţa rabatabilã.
De atunci, ai preferat pipa.
