Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Îngenuncheaţi de nonsens

Îngenuncheaţi de nonsens Nu te am decât pe tine! Priveşte-mã! Nu ştiu de unde provin florile rãului; nici n-aş vrea sã cunosc teritoriile secerate de molimã.. catafalcurile anchilozate mã-nfioarã! Privesc, în genunchi, cum se naşte, hidos, din seminţele ieri sãdite, copilul nopţii cu trup strãveziu şi colţi de absint. Îi împlântã sec în bucata noastrã de câmpie. De ce taci? Ninge, sã ştii! Nu, nu cu dalbi fulgi, Nu...Fulgii de-acum au ruginit şi scârţâie infernal când se revarsã. Nu-mi adormi! N-auzi? Înţeleg... Mã voi aşeza cuminte la marginea timpului, în pãdurea de scrum şi-am sã-mi spun rugãciunea; apoi, voi stinge pentru ultima oarã lumina. Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc mult pentru rândurile lãsate!	Mihaela Oancea
2.	Mã voi aşeza cuminte la marginea timpului, în pãdurea de scrum şi-am sã-mi spun rugãciunea; - FRUMOS	veronica oșorheian
3.	O poezie plina de trairi, cam trista dar bine construita.	Nicu Constantinescu
4.	Mã voi aşeza cuminte la marginea patului de scrum şi-am sã-mi spun rugãciunea; apoi, voi stinge pentru ultima oarã lumina... accepta ca o intoarcere acasa...frumos..	necol29

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]