Dispersând în asfinţit umede arome purpurii,
Un ostrov de luminã se zbate-ntemniţat.
Strigã prins cu ghearele de zãbrele....
Inutil!
Norii de tãciune, guralivi,
Îşi înteţesc jocul,
Într-o mişcare nãvalnicã,
Cu braţele sprijinite
Pe cingãtoarea vegetalului.
Îşi lovesc ritmic carâmbul cizmelor,
Când şuvoaiele â€"asmuţite
Frâmântã cu nesaţ ţãrâna.
Tropotesc fuioare de frunze
În hlamida cerului
Ce-ncepe a meliţa tumultos
Şiroind printre orele zgribulite.
Pe colnic, se iţesc
Casele cu obloane verzi,
Adunate ca la şezãtoare.
În liniştea rãcoroasã,
Noaptea circulã tãcutã,
Adulmecând pe poteci
Mlãdiţele umbrelor moi.