În al cincilea anotimp,
Stelele, descãlţate de sentimente,
Coboarã-n rapel
Pe sinapsele târziului.
Rezervoarele cosmice
De speranţã
Sunt gâtuite
De balaurii solomonarilor.
Placidã, luna-şi ruleazã
Ciorapul sidefiu
De balerinã,
Iar sateliţii freamãtã
În clocotitoarea tãcere,
Purtând pe-ascuns, în plisc,
Pãsãri de foc.
În templul nopţii,
La adãpost,
Se roagã în stranã
Fãrâme de simţire
Rãtãcite-n visãri
Printre petale de cireş,
Bujori şi sonuri de vioare.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
In alta dimensiune sigur vor fi si alte anotimpuri si acolo va fi asa cum bine descrii in aceasta frumoasa poezie.
