Dincolo de orice motivaţie rezonabilã
S-a întrupat iubirea, cu nimbu-i angelic.
Papilele au adulmecat pajiştea din vis,
Obârşia unei simbioze ancorate-n Ideal!
Aproape ni se şterseserã chipurile
În strânsoarea extaticã, de-o clipã!
Dezorientare, stupoare paralizantã,
Un galop furibund printre gheţuri arctice,
Frisonul absenţei,
Livid cortegiu psihopomp...
Prin beciurile dorului, m-am întâlnit cu boala.
Acolo, îngerii încercãnaţi s-au smintit
Şi-au devenit demoni cu-apucãturi barbare.
Ai fost doar spectru ontic?
Orbitã centrifugalã?
A fost atât de intensã dãruirea,
Încât a sugrumat cel din urmã suflu?
Am sperat, mãcinatã de neputinţa acceptãrii,
Sã menţin criogenic, într-o crisalidã,
Desãvârşirea dintâiului sãrut.
Mâhnitã, am tatuat uitarea pe pleoape
Zãvorând durerea sub lespezi de tãcere.
Ştiu...noi trebuie sã fi fost nadirul şi zenitul,
Imagini alternative
Ale aceleiaşi realitãţi.
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
*nadirul şi zenitul, imagini alternatve ale aceleiaşi realitãţi * , nici nu se putea o încheiere mai frumoasã, a unui moment de trãire profundã, pãtimaşã. m-a întristat titlul
