Dezlãnţuitã-n luminiş,
Magica mãtrãgunã ţipã
Când îşi pironeşte cãutãtura
Cu fuioare de noapte
În ochii celui ce-o smulge,
Secerându-l pe neştiutor…
Peceţile pãrerilor de rãu
Strãpung coastele muribundului.
Iute, otrava-şi dubleazã forţa,
Întocmai centurii lui Thor!
Sub luna nãucã, inertã,
Lângã stelele plânse,
Acolo se chircesc simţiri-
Divine pârghii amniotice,
Dizolvate-n eter.
Prin frunzişul pãdurii,
Animalele-nfometate
Scurmã dupã pradã…
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Pe noi oamenii ne caracterizeaza imprudenta, avem noroc cand nu suntem constienti, ne mai apara ingerul pazitor.
