Autor:	Mihaela Oancea ( Mihaela Oancea ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Histrionii deznãdejdii

Histrionii deznãdejdii În sufletul lumii cresc pârloage Împâslite doar de speranţa rodirii. Se-nmulţesc în rãrunchii pãmântului, Pânã când oasele strãbunului Se lichefiazã epuizate În dalbul ochilor ei mâhniţi. Å¢ãrâna scânceşte pãrãsitã, Iarna,sub cuşma Tuflitã pe-o ureche. Într-o arie a deznãdejdii, Histrionii se-aplaudã îndelung Şi scriu rãvaşele Mişcãrii retrograde. Perfuzatã de bufoni, Paragina îşi umflã plãmânii De artificialitate. Contelui de Monte Cristo I-a luat paisprezece ani Sã se elibereze din temniţã… Cât îi va lua fãpturii de lut Sã fie fertilã din nou? Mihaela Oancea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Am privit fertilitatea drept o disponibilitate de conştientizare, o trezire a neamului. Mulţumesc din inimã pentru aprecieri!	Mihaela Oancea
2.	am recitit şi pãrerea allexyei, reînoire, refertilizare, da, în acest fel realizãm şi evoluţia spiritualã	constantin zăbran
3.	interesantã poezie , cu iz metafizico- filozofic, am citit-o de mai multe ori, ultimele douã versuri de şi mai multe ori, iar cuvântul *fertilã *. îl tot repet în gând, sper sã-i fi înţeles bine sensul	constantin zăbran
4.	Si natura si omul are nevoie de reinoire, de refertilizare, de curatare. Interesante versuri.
5.	Sa fie fertila din nou?...frumos.	ionut29

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]