În jocul veşniciei,
Credeam cã e fiecare
Reflexia celuilalt.
Învãţasem limbajul acvilelor
Când privegheam îngerii
Nãpãdiţii uneori
De ramurile vigilenţei
Încovrigate de nesomn.
Ne plimbam desculţi
Prin dumbrãvile rãcoroase-ale lunii,
Iar zâmbetul nostru
Îşi multiplica gracilele celule.
Azi...stãm ghemuiţi
Pe buza aceasta de lume,
În vremea când bãtrânii
Se duc sã moarã cuminţi,
Sã nu devin-o povarã...
Notele sonatei autumnale
S-au deşirat
Lovind cadenţat
Podeaua de vise.
N-a fost, dragul meu,
Decât o confuzie
În zbor uranic.
Poezie cu nuante meditative, pe fundalul unei sonate de toamna, frumos!
3.
Facem confuzii in zborurile vietilor noastre si deaceea asistam la tot ce e urat pe pamant. Noroc cu ingerii pazitori care ne mai trag de maneca cand intram in erori grave.
