În castelul de mãrgean,
Ioachim e bucãtar
Cu bonetã, şorţuleţ,
Polonic şi fãcãleţ.
Pregãteşte-un sos tartar,
Are stofã, are har!
Şoriceii-ofteaz-amar,
Lâng-un borcan de muştar…
Stau, vezi bine, cumpãnesc,
Mustãcioşii pofticioşi,
Ce se-mpiedicã-n galoşi..
Cum sã-i spunã? Ce sã facã..
Sosul bun sã-ncerce, iacã?
Sã guste din bunãtãţi
Uitând de-animozitãţi…
Ioachim e iscusit,
N-are timp de lenevit!
Face papricaş, tocanã,
Carã nucile-n cãmarã,
Aluat pun-la dospit,
Nu se-opreşte din trudit -
Brânzoaice şi bulgãraşi,
Pancove, mici colţunaşi…
Stau ştrengarii şi aşteaptã
Pâinea caldã şi rãscoaptã,
Dar sã fure nu se face,
Însã cum sã facã pace?
Mai apoi, rãzbiţi de poftã,
Îl întreabã dac-acceptã
Sã cadã la învoialã -
De la mare pân’ la mic,
Ei s-ajute la gãtit,
Cu dulciuri şi cu bruschete
Mai apoi sã se desfete.
Ştã motanu-ntr-un picior
Şi le zice repejor…
Ce mai staţi?
Hai, sã-i dãm zor!
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O fabula reusita , distractiva si cu o morala sanatoasa. Felurile de bucate sunt nu numai specifice unor zone, dar sunt si internationale. Frumos!
