În curtea-picotindã, sub trei covoare de omãt,
Trosnind sub ger nãpraznic adus de pe tãpşan,
Stã-nfrigurat al toamnei logofãt
Şi-adaugã stingher câte-un suman.
Motanul Ioachim dã roatã prin odaie,
Pe lângã soba-ncinsã şi coşul cu surcele;
Se unduie bãlţatul, chitit pe vreo trasnaie
Şi-ntinde-agil labuţa ca dupã pãsãrele.
De la o vreme însã, pe burtã odihneşte,
Priveşte galeş carpeta cu flori de micşunele,
Şi a bunicii furcã ce iute se roteşte
Torcând sprintene vise, puzderie de stele...
Când sfârâie cocenii prinşi cu-n uzat vãtrai,
Prin codrii de mãtase motanu’-nainteazã;
Ioachim este în visu-i mândru fecior de crai
Ce doi balauri groznici degrab’ intimideazã.
Mãrşãluieşte-n noapte, voinicul nostru brav,
Pentru domniţa lui rabdã şi ger şi zloatã,
Luptã cu orişicine, cu troli, cu-n djinn puhav,
Pe zmeul aprig îl biruie pe datã.
Iar când deschide ochii â€"doi nasturi cafenii,
Prin ghemele bunicii se-alintã cotoşmanul,
Se rãsuceşte-n coşu-i cu dulci priviri zglobii
Şi miorlãie şi toarce în voie hoţomanul.
A pâine bine coaptã respir-acum odaia,
Crãiasa iarnã-agaţã prin crânguri zurgãlãi,
A îngheţat pe câmpuri ciumãfaia
Şi-crivãţul aleargã cuprins de nãbãdãi.
Mi-ar place sa am un astfel de motan...unde-l pot gasi?...o poezie plina de emotii si care-mi aduce aminte de bucãtãria bunici in care si acum vad pisicul ce se ascundea de ploaie si zapada. Felicitari.
