Noaptea foşneşte sus pe creste,
În dulce-aromã de poveste;
Castanii-au prins pãşind sonor
Al lumii ritm strãlucitor.
Ies veveriţe-n luminiş
S-admire luna pe furiş;
Agile, saltã prin foiase,
Urmând castanii, curioase.
Un dans cu-evantaie colorate,
Flameco-ardent şi trupuri horbotate
Dau viaţã-acum castanii pasiunii
Cu inimi înfocate, sub reflectorul lunii.
În ritm febril de castaniete,
În straie voluptoase, cu paiete,
Tropãie sacadat castanii
În ropot viu, uitându-şi anii.
Jderii morocãnoşi privesc de pe coline,
Dar intrã iute-n dans pe lângã vizuine;
Danseazã şi sticleţii şi mierlele şi cucii
Natura-nvolburatã întinde braţe-lucii.
Şi îi priveşte cerul-orgã de luminã
Sãltând ghiduş, ca pe o trambulinã
Învioreazã firea şi stelelor dã vestea
Nevrând nicicum sã termine povestea.
Dar clipoceşte-n gene dimineaţa,
Cu vânt uşor ce le sãrutã faţa,
Şi se ascund acum, cu tot cu castaniete,
Aşteptând seara, ca dansul sã repete.
