Vei veni?
Asta mã-ntreb
În nopţile cu miros de scrum
Când aştept
În gara trenurilor întârziate.
Vei veni de data asta?
Sau iar îmi dai târcoale,
În spaţiul şubred, cartezian,
Dar, ca-n piesa lui Beckett,
N-apari niciodatã?
Arhanghelii au coborât
Din picturile bizantine
Şi-au prins a rãspândi
Vestea cea bunã.
Valurile mãrii s-au furişat
Într-un buzunar de scoicã
Nerabdatoare şi speriate
Cã s-ar putea, chiar s-ar putea
S-apari.
Mi-e dor şi teamã,
Te-aştept şi te resping...
Aşa-i....ca altãdatã
Când energia cineticã strivea
Golul semantic dintre noi.
Gândul, fãrã noimã,
L-am proiectat
Într-o staţie de epurare,
De unde s-a împrãştiat
În lume...
Şi veşnic eu aştept...
Vei veni?
Mihaela Oancea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
te înţeleg fiindcã ştiu ce înseamnã dorul şi aşteptarea
